Schimbări climatice (Ro)
Poate fi ciudat, cand cineva face o vizită la portalul despre creditele carbon, și primul titlu care apare pe site este expresia „Schimbări climatice”.
Explicația însă este una simplă: gazele cu efect de seră, în urma activităților umane generează schimbări semnificative, pe termen lung, probabil ireversibile și cu siguranță dăunătoare în clima.
Creditul Carbon oferă o soluție posibilă în ceea ce privește tendințele spre tehnologiile verzi, energii regenerabile, însă cel mai important este că, este un mod de abordare personală, cu care luptă inclusiv oamenii științei, ecologiștii, guvernele diferitelor țări împotriva schimbărilor climatice.
Deci…
Ce este Creditul Carbon de fapt?
Creditul Carbon este o activă financiară care funcționează ca o unitate economică, care este echivalentă cu 1 tonă de gaz-CO2 emisă. Există patru tipuri de bază:
- EUA (European Union Allowance): Uniunea Europeană emite deodată pentru mai mulți ani, în conformitate cu reglementările proprii, în vederea folosirii în sistemul economic EU ETS (European Trading Scheme). A doua fază al ETS a fost pornită în 1 ianuarie 2008, și va fi finalizată în 31. decembrie 2012. Fiecare EUA emis în a doua etapă trebuie să fie utilizat înainte de finalizarea etapei.
- CER (Certified Emission Reduction): În conformitate cu art. 12. din Protocolul de la Kyoto, sub egida proiectelor CDM (Clean Development Mechanism), unități, în schimbul reducerii emisiei gazelor cu efect de seră, elaborate de către UNFCCC.
- ERU (Emission Reduction Unit): În conformitate cu art. 6. din Protocolul de la Kyoto, credite înființate sub egida Proiectelor de Colaborare.
- VER (Verified Emission Reduction): unități în schimbul reducerii emisiei gazelor cu efect de seră sub egida de dinafara sferei de acțioare al CDM, elaborate de organe independente. În cazul VER cerințele de calitate pot fi la fel de severe ca și sub conducerea CDM (ca de ex. în cazul VCS / Voluntary Carbon Standard / Gold Standard).
Totuși, piața înregistrează acele credite VER la un preț mai mic, a căror calitate este mai slabă, sau mai greu de justifcat.
Cu Creditul Carbon putem face comerț și ca persoană fizică, în cadul unei agenții de broker (OTC – Over the Counter), sau pe platformele spot, ca și în cazul oricărui burse. Cea mai mare bursă spot Creditelor Carbon este ECX (European Climate Exchange), care este urmărită de CCX (Chicago Climate Exchange) din SUA.
VER-urile nu pot fi utilizate în ETS-uri, dar nici pentru a îndeplini condițiile prevăzute de Protocolul de la Kyoto. Însă în SUA multe firme folosesc VER-uri pentru a compensa propriile emisii, în sistemul fix cap-and-trade care urmează a fi introdus de guvernul Obama. Compatibilitatea de credit între piețele comerciale deja existente și piețele cu convenții noi din Statele Unite ale Americii vor avea consecințe serioase, cu privire la valorile creditelor carbon emise.
Să verificăm mai întâi piețele cu convenții noi:
EU ETS
Sistemul ETS al Uniunii Europene a fost deschis în 1. ianuarie 2005 (în conformitate cu directiva UE 2003/87/EC), pe baza sistemului comercial deja funcțional la Regatul Unit. EU ETS este cel mai mare sistem comercial cu emisie în lume, și din comerțul Karbon Kredit în valoare de 40 miliarde de euro în anul 2007, 28 de miliare au fost înființate aici.
EU ETS funcționează în sistemul menționat mai sus, în mod asemănător cu UNFCCC (United Nations Framework Convention on Climate Change) Protocolul de la Kyoto.
Pe baza „Ordinului de conexiune” creditele emise de aceste două sisteme sunt compatibile.
[Sistemul fix ’cap and trade’ este foarte simplu. Iată un exemplu pentru o săptămână:]
Închipuiește că, într-o săptămână poți cumpăra doar 5 produse. Luni cumperi 5 mere. Pana joi manânci 3, și pentru restul săptămânii mai rămân 2. Acuma însă vrei o portocală. Portocalele sunt în magazin, însă tu nu poti cumpăra, deoarece această săptămână ai cumpărat deja luni, cele 5 mere. Dar ai posibilitatea de a schimba un măr cu cineva, care are o portocală. Astfel vei avea un măr și o portocală. Întregul sistem va reporni de luni. În sistemul fix ETS diferitele țări și organe vor primi o limită maximă de emisie, în cadrul căruia se vor putea mișca. În prezent sunt înregistrate în sistem 10.000 de organe, inclusiv conexiunea aeriană 2013. Diferitele țări din UE dispun de diferite cote, dar UE însuși s-a angajat că, valorile de emisie cu efect de seră din 1990 vor fi diminuate cu cel puțin 20% până în 2020, și este dispus să majoreze acest nivel până la 30% în cadrul unui nou acord climatic global, în cazul în care și o altă țară dezvoltată este dispusă să depună un efort asemănător.
Este tot un scop al UE, ca până în 2020 folosirea energiilor regenerabile să fie mărită cu 20%, în raport cu folosirea totală a energiilor.
ETS funcționează în diferte faze. Faza a 2-a, în prezent, este valabil până în 31 decembrie 2012, data în care toate EUA-urile emise în faza a 2-a vor expira.
CER, ERU și UNFCCC
În anul 1997 la Kyoto toate națiunile lumii s-au întâlnit în vedera stabilirii și semnării, respectiv ratificării ulterioare al acordului, care a primit numele orașului respectiv, și care în prezent este identificat cu lupta pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în urma activităților umane.
Protocolul de la Kyoto stabilește că este clar și dovedit faptul că emisiile de gaze cu efect de seră în urma activităților umane cauzează schimbări ireversibile și periculoase în clima pământului și în univers, în consecință, toate țările sunt obligate de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, și de a găsi soluții și metode ecologice, regenerabile în ceea ce privește producția, transportul și infrastructura energetică.
Participanții au stabilit că, țările mai bogate – care de mai mult timp au utilizat combustibile fosile – vor fi incluse în Annex I, respectiv țările mai puțin înstrăite vor fi incluse în Non-Annex I.
Țările din Non-Annex I – în opoziție cu țările din Annex I – nu vor trage folos economic și infrastructural din arderea combustibilelor fosile.
Totuși, aproape toate țările lumii (cu excepție SUA, despre care o să mai vorbim) au stablit, că este nevoie de reducerea gazelor cu efect de seră în limita impusă de Protocolul de la Kyoto.
Pe baza acordului țările Annex I s-au angajat la o reducere de emisie predefinită.
Nerespectarea limitelor duce la penalități.
Pe baza acordului țările Annex I au elaborat un sistem stimulent în vederea reducerii valorilor de emisie. În cazul proiectelor CDM (Clear Development Mechanismus) din anexa 12. al Protocolului de la Kyoto acestea sunt credite CER (Certified Emission Reduction); și în cazul proiectelor de colaborare (Joint Implementation) din anexa 6. al Protocolului de la Kyoto acestea sunt credite ERU (Emission Reduction Units). Kyoto este altfel ca și EU ETS: baza creditelor EU ETS este 1 tonă de CO2, acordul mai ține în evidență încă 5 gaze cu emisie de gaze cu efect de seră.
Protocolul de la Kyoto este valabil până la sfârșitul anului 2012. Este de așteptat ca UNFCCC o să vrea un răspuns propriu pentru urmașii săi, care nu este altceva, decât Protocolul de la Koppenhaga, organizat de ONU Koppenhaga în cadrul Conferinței de Schimbări Climatice, între 7-19 decembrie 2009.